Wednesday, January 15, 2014

Explicatie

Pentru cei care ma stiu...ghinionul vostru! Pentru cei care nu ma stiu, ma intitulez Adminu' parte a grupului retardus si pe aceasta cale va anunt ca m-am intors.

A trecut ceva vreme de la ultima postare si ma intreb oare daca mai merge jucaria sau nu. O sa vedem.

Va intrebati oare "Ce mai vrea si papagalu asta cu blogul lui de rahat, tristul asta atat de introvertit ca nu poate sa se exteriorizeze public si singura lui metoda de impartasire a sentimentelor este un amarat de blog". Daca ganditi asa atunci va transmit un cald Salutari de la Agigea. Daca nu ganditi asa atunci probabil sunteti la fel de retarzi ca si mine si va invit sa continuati lectura.

Blogul se vrea o oglinda, un pic murdara si ciobita cei drept, a sufletului unui retard ajuns in fata unei mitoze iminente. Nu ai inteles inca? Ma multiplic, ma inmultesc, ma divizez.... o sa fiu tata.
Greu de crezut dar da, natura mi-a permis sa fac asta. De ce oare, nu am idee, dar fie vorba intre noi, ma bucur ca a facut asta.

In caz ca inca mai citesti, drag cititor retardus ce esti (asa cum am stabilit acum 2 paragrafe), nu vreu sa fie un monolog trist, roz si siropos despre ce frumos este sa fii tata, ce frumos este sa aduci pe lume un suflet pur.... pe care cu siguranta o sa il corupi si o sa il strici, dar nu intram inca in detalii. O sa vreau sa va expun sentimentele alea ascunse, alea ce rasar din putul adanc si intunecat al gandirii, si de care iti este rusine. Sentimentele contradictorii pe care in ruptul capului nu vrei sa le impartasesti pentru ca societatea, retarda si ea, nu o sa le inteleaga si o sa le judece cu aceeasi masura cu care (cacafonie intentionata) o judeci si tu pe ea.

E al dracu de frumos ce se intampla, adrenalina curge, sentimente noi rasar, esti, asa cum zic americanii, "fucked up" in perioada asta premergatoare importantului eveniment. O sa revin cu primele relatari, nu mai e mult, 2 zile, dar momentan trebuie sa ma intorc la munca, ca nah, trebuie sa asiguri mancarea noului retardus.

Let us begin!

No comments:

Post a Comment