Panica Panica Panica

Bai maine e marele eveniment. Maine imi schimb statutul din simplu retard in tatic retard. Mai mult ca niciodata acest status o sa imi vina ca o manusa pentru ca nu am nici ce-a mai vaga idee ce o sa fac, cum o sa fie sau ce trebuie sa fac. Cu alte cuvinte retard.

Interesante sunt sentimentele traite acum, e ciudat, ma asteptam sa fiu un pic mai panicat decat sunt dar nu, cred ca se intampla unul din 2 lucruri. Ori sunt inca in negare ori am depasit pragul de panica pe care o poti simtii si am atins un nou nivel. Ca in filme atunci cand personajul principal, batut mar de adversar, trece de bariera durerii si dejnadejdii si cu puteri nebanuite realizeaza bine venitul "happy ending". 

Te mai gandesti, ca un bun organizator, la ce mai trebuie, una alta, maruntisuri. Al meu copil mai are putin si se naste iar eu caut ca bezmeticul o amarata fata de masa . Absurdul devine cotidian si poate chiar asta face ca panica sa dispara. Raman traditionalii fluturi in stomac care iti aduc aminte de zilele precare de facultate in care stiind ca habar nu ai materia, te indrepti inevitabil catre sala de examen, sperand sa copiezi si tu ceva ca altfel pici. Ei bine, acum e putin altfel, nu am ce sa copiez si nici de la cine. Nu exista bine sau rau, exista doar actiuni si consecinte ale actiunilor noastre, si cam atat.

Purtatoarea trofeului este clar mult mai sigura pe ea decat retardul, ciudat lucru dar parol, asa este. Te astepti ca tu sa dai echilibru si substanta zilelor de dinainte de eveniment dar parca nu e asa, te simti putin gol si fara puteri. Ajuti cat poti, ai grija de cele mai drage doua fiinte din viata ta si cam atat. Nu este nimic profund care sa iti defineasca viata in acele momente.

Acum mai intervine clasicul sentiment, si ce dracu fac eu, cand ne intoarcem toti trei acasa? Clar schimba tot, clar este cel mai frumos lucruu care ti se poate intampla, clar este fructul iubirii voastre ( chestii siropoase grele, dar adevarate). Fruct ca fruct, dar ce dracu fac eu dupa? Eh, vedem noi, o scoatem noi la capat ca intodeauna. Daca  am terminat noi Politehnica, clar facem fata si acum. 

Cred ca ce te mobilizeaza mai mult este sentimentul de datorie, un fel de Captain America, penibil daca stai sa il analizezi in detaliu, dar cu suflet mare, patriotism dus la extrem si corectitudine inainte de toate. Imi mai trebuie un costum mulat de latex(pentru cei care ma stiu, fara griji, nu o sa se intample), un scut, o freza beton si gata, sunt ca scos din cutie si gata de actiune. 

MUAHAHAHA, ETA 30H

Explicatie

Pentru cei care ma stiu...ghinionul vostru! Pentru cei care nu ma stiu, ma intitulez Adminu' parte a grupului retardus si pe aceasta cale va anunt ca m-am intors.

A trecut ceva vreme de la ultima postare si ma intreb oare daca mai merge jucaria sau nu. O sa vedem.

Va intrebati oare "Ce mai vrea si papagalu asta cu blogul lui de rahat, tristul asta atat de introvertit ca nu poate sa se exteriorizeze public si singura lui metoda de impartasire a sentimentelor este un amarat de blog". Daca ganditi asa atunci va transmit un cald Salutari de la Agigea. Daca nu ganditi asa atunci probabil sunteti la fel de retarzi ca si mine si va invit sa continuati lectura.

Blogul se vrea o oglinda, un pic murdara si ciobita cei drept, a sufletului unui retard ajuns in fata unei mitoze iminente. Nu ai inteles inca? Ma multiplic, ma inmultesc, ma divizez.... o sa fiu tata.
Greu de crezut dar da, natura mi-a permis sa fac asta. De ce oare, nu am idee, dar fie vorba intre noi, ma bucur ca a facut asta.

In caz ca inca mai citesti, drag cititor retardus ce esti (asa cum am stabilit acum 2 paragrafe), nu vreu sa fie un monolog trist, roz si siropos despre ce frumos este sa fii tata, ce frumos este sa aduci pe lume un suflet pur.... pe care cu siguranta o sa il corupi si o sa il strici, dar nu intram inca in detalii. O sa vreau sa va expun sentimentele alea ascunse, alea ce rasar din putul adanc si intunecat al gandirii, si de care iti este rusine. Sentimentele contradictorii pe care in ruptul capului nu vrei sa le impartasesti pentru ca societatea, retarda si ea, nu o sa le inteleaga si o sa le judece cu aceeasi masura cu care (cacafonie intentionata) o judeci si tu pe ea.

E al dracu de frumos ce se intampla, adrenalina curge, sentimente noi rasar, esti, asa cum zic americanii, "fucked up" in perioada asta premergatoare importantului eveniment. O sa revin cu primele relatari, nu mai e mult, 2 zile, dar momentan trebuie sa ma intorc la munca, ca nah, trebuie sa asiguri mancarea noului retardus.

Let us begin!